„Dacia. Ultima frontieră a romanității”: evoluția istorică și culturală a teritoriului
„Dacia. Ultima frontieră a romanității” – expoziția temporară de la Muzeul Național de Istorie a României – pune în lumină făurirea unei identități culturale și prezintă istoria Daciei, de la primele surse arheologice și până la conturarea unei etnii, desprinsă din marea masă a triburilor tracice.
Este cea mai mare expoziție sintetică dedicată civilizației geților, dacilor, romanilor, precum și ale primilor migratori în acest spațiu, organizată în ultimii 20 de ani.
Proiectul expozițional a fost coordonat de Muzeul Național de Istorie a României, sub egida Ministerului Culturii, realizat în colaborare cu 45 de muzee din țară și din Republica Moldova. Totodată, fiind organizat și cu sprijinului moral și financiar oferit de Fundația Prietenii Muzeului de Istorie a României.
Expoziția are la bază conceptul muzeografic materializat în „Tezaure arheologice din România. Rădăcini dacice și romane”, inaugurat la Muzeu Național de Arheologie din Madrid, în 2021. Inclusiv arhitectul care a proiectat expoziția de la Madrid, Carlos Barrot, este cel care s-a îngrijit și de cea de la București.
Începând prin denumirea sa, expoziția invită vizitatorii să descopere o călătorie a 1400 de ani despre universul în care au evoluat strămoșii geto-dacilor și până la cucerirea și transformarea unei părți a Daciei în provincie romană. Precum și integrarea acestui spațiu în Imperiul Roman și conviețuirea localnicilor cu popoarele migratoare.
Structura expoziției
„Dacia. Ultima frontieră a romanității” este structurată în șase secțiuni prin care este surprinsă evoluția istorică a unei zone de confluențe a unor mari civilizații pe teritoriul cunoscut în antichitatea clasică ca Dacia:
• Secțiunea Prima epocă a fierului reprezintă perioada de la finalul preistoriei și începutul protoistorie, adică un segment cronologic care se plasează în intervalul dintre secolele al IX-lea/ al VIII-lea și al VII-lea a. Chr. Când pe teritoriul actual al țării noastre se găsea un grup de triburi indo-europene, cunoscut sub numele de tracii nordici. Dovezile arheologice relevă că între secolele al VII-lea și al VI-lea a. Chr., populațiile de la nord de Dunărea de Jos au interacționat cu populații nomade din stepele răsăritene – cunoscuți drept sciți. Aceste triburi nomade aduc un nou stil de luptă – stilul călare. Astfel, calul devenind un simbol esențial al etalării puterii și rangului social. În această secțiune sunt prezentate piese de ceramică, podoabe, arme și piese de harnașament, specifice culturilor hallstattiene târzii.
În lipsa izvoarelor scrise, se cunosc foarte puține lucruri despre panteonul populațiilor nord-tracice, identificate arheologic prin cultura Basarabi și grupul Ferigile-Bârsești. Puține informații se găsesc despre universul spiritual al acestora, mai degrabă, majoritatea artefactelor – idoli antropomorfi sau zoomorfi din lut – sugerează folosirea magiei sau practicarea unor anumite obiceiuri legate de momente funerare.
• Secțiunea Terra Dacorum este dedicată civilizațiilor antice care s-au dezvoltat pe teritoriul actual al României, în cea de-a doua epocă a fierului, cuprinsă între secolele IV a. Chr. – I p. Chr.; cu precădere civilizației dezvoltată de geto-daci și a celor patru influențe profunde cu care au intrat în contact: celții, bastarnii, coloniile grecești și contactele greco-romane.
• Secțiunea Pax Romana oferă o imagine sintetică a modului de viață roman, în spațiul celor două provincii de pe teritoriul actual al României, Dacia și Moesia Inferior (Dobrogea de astăzi).
Armata, administrația și coloniștii au avut un impact major asupra transformării într-un timp scurt a Daciei într-o provincie romană. Orașele funcționând ca centre de iradiere a civilizației romane, iar fiecare așezare importantă devenea o mică Roma, prin activitatea intens economică, prin stilul organizatoric. Urmele, care au fost descifrate în zilele noastre cu ajutorul arheologiei, au evidențiat o multitudine de caste romane.
Ceea ce se poate descoperi la expoziție în cadrul acestei secțiuni este conturarea influențelor romane care au schimbat definitiv istoria acestui teritoriu. A adus domnia legii, care a condus la dezvoltarea sistemului juridic. De asemenea, se va putea descoperi prin obiectele selectate un creuzet al vieții spirituale, în care sunt amestecate și transformate credințe și cutume religioase legate de divinități greco-romane, celtice, traco-moesice sau nord-africane.
• Secțiunea La porțile Imperiului cuprinde continuitatea lumii romane, cu ilustrarea transformărilor și evoluțiilor determinate de influența Imperiului Roman asupra comunităților din regiunea locuită anterior de geto-daci. Dar și interacțiunile dacilor liberi cu neamul germanic al vandalilor și populațiilor de neam iranian – triburile sarmatice – , din primele trei secole ale erei creștine.
Sunt amintite semințiile dacilor liberi de la nord – costoboci – , care domină zona din afara granițelor imperiale și cărora le sunt atribuite expediții de jaf pe teritoriile romane, o ramură a dacilor la est – carpii – care au dezvoltat o civilizație materială specifică în secolele II-III p.Chr, cu rol important în producția ceramică de tradiție dacică și dacii liberi din sud, care se manifestă sub forma culturii Chilia – Militari, cu foarte multe influențe romane.
Dintre obiectele distinctive ale culturii sarmatice pot fi include: pumnalele, bijuteriile de aur, ceramică realizată manual, accesorii vestimentare, o varietate de mărgele, evantaie, cuțite și fusaiole. În ceea ce privește complexele funerare sarmatice, se pot observa bunuri exotice, precum melci cauri, ghiocuri sau coral, importate din regiunile Golfului Persic sau Oceanului Indian.
• Secțiunea Construind Terra Christiana cuprinde perioada dintre secolele IV – VII p. Chr. și oglindește continuitatea vieții romane, după ce s-a petrecut retragerea administrației romane din provincia Dacia, profunzimea schimbărilor datorate răspândirii creștinismului, dar și manifestarea culturii popoarelor migratoare – goții, hunii, gepizii, avarii, slavii.
Creștinismul a devenit element de identitate spirituală și a avut un rol decisiv în finalizarea procesului de romanizare. În perioada dintre secolele IV-VI p.Chr. apar basilici și obiecte cu simbolistică creștină.
Iar Edictul de la Milano, din anul 313 p. Chr., a marcat viața din Imperiu și a determinat organizarea ecleziastică din provincii. În Moesia Inferior, acum numită Scythia, este atestată mitropolia de Tomis, în subordine cu episcopiile de la: Histria, Halmyris, Axiopolis, Argamum, Callatis, Tropaeum și Ibida.
• Secțiunea „Barbarii” și Imperiul – Transformarea lumii romane – cotidian și conflict face referire la perioada invaziilor barbare, adică acele popoare din afara Imperiului. La nord de Dunăre s-au perindat mai multe neamuri de barbari: goți, huni, avari, gepizi, slavi.
Pe spațiul zonei nordului Mării Negre până în Bărăgan, către Oltenia trecând puțin în colțul sud-estic al Transilvaniei, descoperirile arheologice au revelat manifestări relativ uniforme, denumite Sântana de Mureș-Cerneahov.
Se observă un repertoriu ceramic foarte divers care cuprinde vase pentru servirea mesei sau pentru gătit, precum și o varietate de podoabe și accesorii vestimentare: catarame, mărgele din sticlă sau chihlimbar, geme, piepteni de os.
Piese aparte în cadrul acestei secțiuni sunt paharele de sticlă, datorită formei lor conice sau cu baza rotunjită.
Fiecare secțiune a expoziției, alături de subtemele sale, este acompaniată de reconstituiri grafice realizate de ilustratorul Radu Oltean. Aceste conferă vizitatorilor posibilitatea de a se transpune mai facil în vremurile din trecut și a descoperi o perspectivă amănunțită despre habitatul și preocupările locuitorilor Daciei.
Vizitarea expoziției s-ar putea privi precum parcurgerea unei lecții de istorie, expusă într-o manieră inedită, care ne oferă posibilitatea de explorare a unui teritoriu prin prisma descoperirilor arheologice și care reîntregește în același concept expozițional peste 1000 de artefacte din patrimoniul instituțiilor muzeale din țară și din Republica Moldova, unele fiind expuse în premieră.
Artefacte prestigioase prezente în expoziția „Dacia. Ultima frontieră a romanității”
Categoriile de piese care se remarcă sunt cele de ceremonie sau simboluri ale puterii, precum: coifuri, brățări, accesorii de harnașament sau rhytonuri, care aparțineau elitei getice.
Însemnele puterii și obiectele din aur masiv a tezaurelor princiare getice indică existența unei ierarhii politice și a unei aristocrații locale, la nord de Dunăre.
Coiful de aur de la Coțofănești
Este unul dintre bunurile arheologice de referință aflate în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României, reprezentând un artefact iconic pentru perioada finală a primei epoci a fierului, specific zonei locuite de triburile getice.
Coiful datează din secolul IV î.Hr. și poate fi considerat o capodoperă a artei orfevre traco-getice. A fost descoperit întâmplător în satul Coţofeneşti, comuna Verbilău, judeţul Prahova, în anul 1928.
Se remarcă influențe stilistice de origini persane, grecești sau scitice, dar nu lipsesc nici elemente specifice culturii getice, precum reprezentarea ochilor apotropaici din zona frontală a coifului sau elemente decorative geometrice (benzi haşurate, reliefuri crestate, cercuri cu punct), reprezentând însemne ale puterii, ritualuri de sacrificiu, scene de vânătoare.
S-au asimilat în simbolistica getică motivele decorative zoomorfe, care indică credința în puterea magică a imaginilor cu animalelor puternice (vulturi, cai, mistreți, șerpi), dar și animale fantastice (sfincși – influență grecească, grifoni – origini scite). Reprezentările erau considerate ca o protecție împotriva dezastrelor, precum și protecție în timpul luptelor sau la vânătoare.
Faimoasele brățări dacice de la Sarmizegetusa Regia
Brățări polispiralice, cu capete în formă de șarpe, care ilustrează măiestria artei metalelor prețioase, dar și o dovadă a creativității artizanilor aurari daci.
Artefacte de la Roșia Montană
Transformarea Daciei în provincie romană din raționamente economice, dar și de ordin strategic a condus și spre exploatarea resurselor minerale. În inima Daciei funcționau cele mai importante regiuni de exploatări de metale prețioase, în zona pe care astăzi o numim Cadrilaterul aurifer, centrul de exploatare de la Roșia Montană.
În cadrul expoziției „Dacia. Ultima frontieră a romanității” există o deosebită ocazie pentru vizitatori să descopere în premieră o serie de artefacte care provenind din cercetările de la Roșia Montană. Printre care cele mai renumite sunt: tăblițele cerate care reprezintă cel mai vechi contract de muncă descoperit pe teritoriul României. Sau un alt exponat senzaționalul este artefactul care îl întruchipează pe „Eros din chihlimbar”.
Expoziția „Dacia. Ultima frontieră a romanității” este un eveniment unic și captivant, care oferă vizitatorilor oportunitatea de neprețuit pentru a descoperi rădăcinile istorice și de a înțelege mai bine modul în care cultura dacică și cea romană au influențat și au evoluat împreună în spațiul pe care astăzi în cunoaștem drept România.
Totodată ne va provoca să conștientizăm valoarea descoperirilor arheologice și importanță continuării cercetării și de a gestiona și proteja resursele de patrimoniu.
Expoziția va fi deschisă spre vizitare la Muzeul Național de Istorie a României până în luna mai a.c., urmând ca după această dată să fie transportată la Roma.